Cum verifici o mașină second-hand înainte s-o cumperi

Cele mai multe greșeli la cumpărarea unei mașini rulate nu vin din lipsa de cunoștințe tehnice. Vin din grabă. Omul vede un preț bun, se teme să nu-i scape, și sare peste verificările care i-ar fi luat două ore.

Ordinea de mai jos e gândită ca să te oprească devreme, ieftin. Fiecare pas costă mai mult decât cel dinainte — timp, drum, bani — așa că are rost să nu ajungi la ultimul dacă primul te-a lămurit deja.

1. Înainte să te urci în mașină

Cere seria de șasiu (VIN) încă de la telefon. Un vânzător care refuză s-o dea îți economisește drumul: n-ai cum să verifici nimic fără ea, iar refuzul în sine spune ceva.

Cu VIN-ul poți vedea dacă datele din anunț se potrivesc cu ce spune producătorul — motorizare, an, versiune. Nepotrivirile mici pot fi greșeli de tastare. Cele mari, nu.

Întreabă și lucrurile pe care le poți compara mai târziu cu realitatea:

• de cât timp o are și de la cine a luat-o;
• câți proprietari au fost înaintea lui;
• dacă are carte de service și unde s-a făcut întreținerea;
• ce s-a schimbat recent și ce urmează să se schimbe;
• dacă a avut accidente și ce s-a reparat.

Notează răspunsurile. La întâlnire pui aceleași întrebări altfel formulate. Dacă poveștile nu se leagă, ai aflat destul.

2. Actele, înainte de tablă

Verifică întâi hârtiile, fiindcă o mașină perfectă cu acte încurcate nu se poate înmatricula:

• cartea de identitate a vehiculului — numele de pe ea trebuie să fie al celui care ți-o vinde, sau el trebuie să aibă împuternicire;
• certificatul de înmatriculare (talonul);
• ITP valabil;
• RCA;
• seria de șasiu ștanțată pe caroserie — trebuie să fie identică cu cea din acte, iar zona din jur nu trebuie să arate refăcută.

Dacă mașina e adusă din străinătate și încă neînmatriculată aici, cere documentele străine și verifică-le cu aceeași atenție.

3. Caroseria, la lumină de zi

Nu te uita la o mașină seara, pe ploaie sau într-o parcare subterană. Lumina proastă ascunde exact ce vrei să vezi.

Stai la un capăt al mașinii și privește tabla dintr-un unghi mic, aproape razant. Diferențele de reflexie sar în ochi mult mai bine decât dacă te uiți drept la ea. Caută:

• diferențe de nuanță între panouri;
• rosturi inegale între capotă, aripi și portiere — un rost care se îngustează spre un capăt înseamnă că ceva a fost demontat sau îndreptat;
• urme de vopsea pe garnituri de cauciuc;
• capete de șuruburi cu vopseaua zgâriată la balamale.

Un magnet mic, învelit în cârpă, îți spune unde s-a pus chit: nu se lipește. Nu e o dovadă de accident grav în sine, dar e un loc unde să întrebi mai departe.

4. Interiorul spune adevărul despre kilometraj

Uzura se citește mai bine în interior decât pe bord. Volanul lustruit, pedala de accelerație tocită, scaunul șoferului lăsat pe o parte, butoanele cu inscripțiile șterse — toate astea nu se potrivesc cu o mașină de o sută de mii de kilometri.

Verifică și dacă totul funcționează: geamuri, oglinzi, aer condiționat, scaune încălzite, senzori. Un buton care nu merge e ieftin ca piesă și scump ca manoperă.

5. Sub capotă și sub mașină

Cu motorul rece, uită-te la:

• nivelul și culoarea uleiului — un ulei ca de smoală, gros, înseamnă schimburi rare;
• lichidul de răcire — dacă e maroniu sau are urme grase, întreabă de garnitura de chiulasă;
• scurgeri pe bloc, pe cutie, pe amortizoare;
• coroziune pe elementele de sub mașină, mai ales la praguri și la punțile din spate.

Pornește motorul rece, în fața ta. Un motor deja cald când ajungi tu poate ascunde pornirea grea, fumul de la primele secunde și zgomotele care dispar după ce se încălzește. Dacă vânzătorul a pornit-o „ca s-o încălzească", programează o a doua întâlnire.

6. Proba de drum

Nu accepta un tur de cartier. Ai nevoie de cel puțin douăzeci de minute și de drumuri diferite: oraș, o bucată de drum drept unde poți accelera, și dacă se poate o porțiune denivelată.

Oprește radioul. Ascultă.

7. Verificarea la un service care nu e al vânzătorului

Ăsta e pasul pe care lumea îl sare, și tot el e cel care prinde problemele scumpe. O verificare pe elevator, la un atelier ales de tine, costă o fracțiune din ce costă o cutie de viteze.

Un vânzător corect n-are motiv să refuze. Unul care refuză ți-a răspuns.

Ce faci cu tot ce ai aflat

Nimic din listă nu e, singur, motiv de refuz. O mașină rulată are urme — asta e normal. Ce contează e dacă vânzătorul le recunoaște. Cineva care spune „da, aripa asta a fost vopsită, m-a lovit cineva în parcare" e mai de încredere decât cineva care jură că totul e original când tu vezi că nu e.

Iar dacă ceva nu se leagă și n-ai o explicație, pleacă. Mai sunt mașini.